Nu stiu cum se face dar numai mie mi se intampla sa traiesc tot felul de intamplari care sa ma enerveze in asa fel incat sa simt ca imi explodeaza capul. De dimineata am plecat linistita, ca o floricica, spre serviciu, am ajuns la locul in care trebuie sa schimb tramvaiele, numai ca acolo ce sa vezi? un tramvai se defectase si echipa de interventie de la ratb venise la fata locului sa remedieze problema. AM vazut ca tramvaiul se defectase pe linia opusa.
Rasuflu usurata ca nu ma afecteaza si ma duc in statie. Echipa de interventie soseste si pune masina taman p linia care imi trebuia mie. Asadar blocheaza ambele sensuri. Fiuuuu... ce fac acum? Trebuia sa ajung la serviciu. Toate problemele se intampla fix cand trebuie sa ajung neaparat la birou, fix cand am cea mai multa treaba de facut.
Ieri incepusem un proiect, un nou client care apelase la o firma care ofera servicii externalizare salarizare. Astazi trebuia sa incep munca asidua la proiectul respectiv si ar fi trebuit sa ajung la munca exact cand trebuia. Din pacate n-a fost asa. Am asteptat cateva minute in statie sa vad daca problema se poate remedia urgent. Nu se pute, evident.
M-am uitat repede in jur sa vad ce optiuni am. Am optat pentru metrou. Drum lunng cu metroul, dar asta este. Cobor, schimb, intr-un final ajung si eu aproape de birou. Cand... ce sa vezi? venea si tramvaiul plin de oameni. Am ajuns in acelasi timp. Dar macar am fost multumita ca am mers lejer fara sa ma ingramadesc cu inca 100 de oameni plini de nervi ca si mine si disperati ca ajung la munca cu intarziere de jumatate de ora.
Al meu sef a fost intelegator, sper ca si ceilalti sefi sa fi fost la fel.
