Lady in red

Se apropie de el încet,păşind apăsat. Poartă o rochie roşie, simplă, a cărei cusături îi urmează precis formele oprindu-se deasupra genunchilor. În liniştea desăvârşită a camerei zgomotul tocurilor ei ce lovesc ritmic podeaua se pierde în ecouri difuze. Îl priveşte încordată în timp ce el îi zâmbeşte vag dintr-un fotoliu negru din piele. Secundarul ceasului de pe perete se lasă mişcat cu greu, de parcă timpul a încetinit, iar între ei se instalează pe nesimţite o atmosferă tensionată. Picături mărunte de ploaie se preling pe geamurile imense iar agitaţia oraşului s-a pierdut sub o ceaţă densă. Ajunsă lângă el îşi sprijină genunchiul drept pe marginea fotoliului iar cu ochii întredeschişi, se apleacă asupra lui, şoptindu-i :

-Vreau să mă asculţi… Părul des îi cade greu peste umeri iar buzele ei aproape îi ating urechea în timp ce îi vorbeşte controlându-şi respiraţia caldă.

Cu ochii închişi, învăluit de un parfum discret feminin el înghite în sec, simţindu-şi bătăile inimii accelerate. Preţ de câteva secunde i se succed în minte zeci de amintiri din trecut pe care le credea îngropate. Nu a uitat încă toate poveştile clişeice despre dragostea adevărată spuse de o domnişoară naivă, poveşti preluate din filme lacrimogene, destinate unui public mediocru. Dintotdeauna a urât clişeele şi filmele proaste dar dintr-un oarecare motiv a crezut-o. Suficient încât să îşi creeze visuri măreţe, pe insule însorite, ori în oraşe aglomerate alături de o străină. Nu a uitat nici promisiunile din miez de noapte ce au dus treptat la decăderea lui, promisiuni după care s-a ghidat orbeşte. Niciodată nu a fost dispus să îşi discute viaţa personală, arătând mereu o altă faţă curioşilor. În fiecare cuvânt i se simţea ironia şi dezamăgirea faţă de tot ce îl înconjoară. Şi-a jurat că nu are să mai cadă în mrejele necunoscutelor şi nici nu va mai gusta din iluzia iubirii. Pentru el era doar un sentiment infim, pe care credea că l-a întâlnit cândva, un sentiment despre care spunea că dispare uşor atunci când ele vor să păstreze totul etern şi încep să îşi regizeze scenarii ieftine. Considerându-se protagonistele propriilor filme, se regăsesc în personaje dramatice, pe care le încearcă trăiri profunde, greu de înţeles de raţiunea umană. Până acum nu a priceput nevoia absurdă a femeilor de a complica totul, arătându-şi astfel slăbiciunea şi limitarea în gândire. Ele mai mereu doresc să fie salvate de lumea crudă de un cavaler pe cal alb ce are să le apere o viaţă întreagă, în timp ce în mod paradoxal îşi susţin tare şi răspicat independenţa. Gândurile îi sunt întrerupte însă de vocea ei, ce continuă pe acelaṣi ton:

- Şi vreau să îmi spui încet, abia respirând,când te încearcă senzaţii nemaiîntâlnite de tine până acum, când îţi fierbe sângele în vene iar fiori de plăcere te cuprind. Doritor şi lipsit de orice inhibiţii, tremurând sub atingeri delicate, cu inima-ţi bătând neregulat…să-mi spui gemând,să-mi spui pentru cine trăieşti.Coborându-şi apoi piciorul se retrage zâmbindu-i blând.Clipeşte încet şi îşi înclină capul în aşteptarea unui răspuns.

El o priveşte îndelung, uşor mirat, conştient că vorbele ei sunt menite doar să îi zgârie intelctul. Rămâne blocat, parcă în transă ,cu ochii aţintiţi asupra chipului dinaintea lui, pe care se citeşte acum o satisfacţie uşor sadică. Într-o fracţiune de secundă, fără alte subtilităţi îşi simte buzele cuprinse într-un sărut lacom în timp ce degetele ei îi desfac cu precizie primii nasturi ai cămăşii.